Poate în rândurile de mai jos veţi descoperi de ce această zonă este atât de minunată, pentru mine.
Masivul Ceahlău se distinge prin originalitatea, unicitatea şi autenticitatea formelor sale. Parc naţional, identificat cu muntele Kogheon în care după cum spune legenda sălăşluia marele zeu al dacilor, Zamolxis, Masivul Ceahlău atrage prin unicitatea elementelor naturale dar şi prin aspectul mitic pe care îl păstrează legendele, potecile, bisericile sale. Puţini dintre munţii ţării au constituit o prezenţă atât de vie în conştiinţa oamenilor precum Ceahlăul unde stâncile păstrează legende, peşterile urmele sihaştrilor, satele, istoria iar cărările urmele miilor de vizitatori care i-au admirat frumuseţile.
Marele geograf şi George Vâlsan observa: “Ceahlăul e, în adevăr, un munte impozant, cu forme pitoreşti, aşezat aşa de bine, că îţi impune admiraţia, fie că îl priveşti de aproape, din renumita vale a Bistriţei, fie că îl zăreşti din depărtare, de pildă, din împrejurimile Iaşilor, de unde, în apus, se desprinde ca o coroană de ametist aşezată pe fruntea Moldovei.”
Potenţialul turistic al reliefului se impune prin valenţele sale peisagistice determinate de substratul geologic asupra căruia au acţionat diferenţiat factorii exogeni. În cazul Masivului Ceahlău o importanţă deosebită are relieful constituit pe conglomerate şi calcare cretacice care se impune evident în peisaj, alături de care apare relieful pe gresii, marne şi argile, mai puţin evident în peisaj.
În partea centrală a masivului s-a dezvoltat platoul structural, caracteristic sinclinalului suspendat, în cadrul căruia apar prin contrast forme structurale precum Toaca (1900 m), Lespezi (1802 m), Piatra Lată, Ocolaşul Mare (1907 m). Acestea deţin cele mai mari altitudini din masiv şi oferă privelişti deosebite atât asupra masivului cât şi asupra regiunilor încojurătoare.
Vârful Toaca de o simetrie perfectă ca o piramidă egipteană, este accesibil turiştilor printr-o scară de lemn cu 464 de trepte sau printr-o cărare pieptişă ce se desprinde din poteca marcată. De pe Toaca te bucuri de cea mai largă privelişte deschisă în toate direcţiile: spre sud Ocolaşul Mare şi întreg platoul Ceahlăului, în zare munţii Tarcăului; spre sud-vest Hăşmaşul Mare; la vest apar peste apa Bistricioarei, Munţii Bistriţei; spre est şi nord-est apar apele lacului Izvorul Muntelui şi Culmea Stânişoarei. Toponimul “Toaca” aminteşte de rolul de adăpost spiritual, de lăcaş de cult şi rugăciune pe care Ceahlăul l-a avut în trecut.
Vârful Lespezi (1802 m) se ridică transversal pe platoul muntelui este alcătuit din lespezi de gresie pe care mai puteau fi descifrate înscripţii cu litere chilirice, până nu demult, când au fost folosite la construcţia cabanei Dochia.(Gh. Iacomi, 2000). Este recunoscut ca locul de pe Ceahlăul care oferă cel mai inedit răsărit şi apus de soare.În apropiere se află cabana Dochia, principala unitate de cazare de pe platou.
La periferia platoului se formează abrupturi puternice având la bază trene de grohotiş rezultate în urma dezagregării conglomeratelor: abruptul Ocolaşului Mare, Gardul Stănilelor, abruptul Ghedeonului. Abrupturile constituie o centură continuă în jurul platoului, marcând o puternică denivelare între zona înaltă şi zona joasă a masivului. În general, la evoluţia abrupturilor au contribuit procesele crionivale pleistocene care au dus la apariţia unui microrelief de coloane, stâlpi, turnuri, jgheaburi, ce se constituie ca principale elemente de atracţie turistică în masivul Ceahlău. Peretele de sub Ocolaşul Mare este sculptat de natură şi plin de fisuri, vâlcele, jgheaburi, hornuri şi surplombe.
Impresionante sunt stâncile şi turnurile izolate, cu înfăţişare deosebită precum: Panaghia, Piatra Ciobanului, Piatra cu Apă, Turnu Sihastrului, Piatra cu Bani, Acele Caprei, Stânca Dochiei.
Stânca Panaghia văzută din spre nord
Ceahlăul a fost întotdeauna muntele sihaştrilor şi al ciobanilor, afirmă Gh. Iacomi în lucrarea “Ceahlăul în spiritualitatea românească” fapt demonstrat de toponimele: Piatra Ciobanului, Turnu Sihastrului. Piatra Ciobanului se distinge ca un turn de conglomerat,între Vârful Toaca şi Lespezi, terminat cu un platou mic de aproximativ 20 m2 acoperit cu jnepeni, ţancurile acesteia putând fi admirate pe tot traseul care coboară de pe platou spre cascada Duruitoarea. Apariţia frecventă în profilul văilor a pachetelor de roci mai rezistente ce alternează cu roci mai friabile provoacă în sectoarele cu rupturi de pantă apariţia cascadelor cu căderi de apă spectaculoase de zeci de metri: Cascada Duruitoarea de pe pârâul Rupturi de 20 de metri, cascada Bistrei Mari, cascadele Stănilelor, cascada de pe Izvorul Muntelui. Dintre acestea cea mai impresionantă este Cascada Duruitoarea formată pe valea pârâului Rupturi ce îşi are obârşia la marginea platoului central la Fântâna Rece. Înălţimea totală depăşeşte 20 m, căderea realizându-se în două trepte, prima fiind mai mare.
În anotimpul de primăvară, odată cu topirea zăpezilor, debitul pârâului creşte, moment în care se poate admira cascada în adevărata ei splendoare. Cândva o scară de lemn era aşezată pe peretele abrupt din dreapta cascadei, până la pragul inferior unde se putea ajunge uşor. Numele îi provine de la “duruitul” apei în cădere care îi anunţă prezenţa de la distanţă mare.
Masivul Ceahlău nu este cunoscut doar prin frumuseţea elementelor de peisaj, ci şi prin valorile cultural-istorice ale tuturor timpurilor pe care toate ariile sale umanizate le-au generat şi le-au păstrat. Aceste comori cultural-istorice, vestigii ce reflectă prezenţa şi continuitatea omului din cele mai vechi timpuri până în prezent, atrag numeroşi turişti. Obiectele de silex descoperite la Scaune, ruinele Palatului Cnejilor ce datează de la 1639, biserica din lemn din Bistricioara de la 1793, biserica mănăstirii Durău, pictată de N. Tonitza, iată doar câteva exemple ce întregesc valoarea potenţialului turistic.
De secole, în Masivul Ceahlău au existat schituri şi peşteri în care pustnicii au trăit în rugăciune. Unele din aceste schituri au ars, altele au fost acoperite de avalanşe (Schitul Cerebuc), fiind ulterior refăcute de credincioşi.
super blog....
RăspundețiȘtergere