18 oct. 2010

Izvorul Muntelui - Jgheabul cu Hotar - Cabana Dochia

”Drumeţule, când glasul sublimului vreodată
Spre templul lui Zamolxes intens te va chema
Să treci şi pe la stânca în care e-ntrupată
Făptura celei care fu Dochia cândva.”
C-tin Andraş

Cabana Izvorul Muntelui (797 m) -- Stânca Dochiei (1185 m) -- Jgheabul cu Hotar -- Cabana Dochia (1750 m).
Marcajul: punct albastru şi triunghi albastru
Timp de parcurs: 3h 30 min – 4h

Acest traseu este cunoscut ca unul destul de abrupt fiind indicat în special pentru coborâre. Astfel recomandarea celor de la Parcul Naţional Ceahlău este un traseu complex cu urcare prin Curmătura Lutu Roşu şi coborâre pe Jgheabul cu Hotar.
Pe traseu se întâlnesc panouri informative, fiind în continuarea celor de pe traseul Izvorul Muntelui – Curmătura Lutu Roşu – Cabana Dochia.

Prima parte a traseului este foarte accesibilă, o potecă cu o pantă uşoară te poartă pe malurile unui râu limpede şi cristalin. Acesta reprezintă o sursă de viaţă pentru o multitudine de specii acvatice mai mari sau mai mici, mai cunoscute sau necunoscute, iubitoare de ”apă curată”.

Primul loc de popas este ”Stânca Dochiei”.
Oare ar exista Ceahlău fără Stânca Dochiei sau Dochia fără Ceahlău?
Legendele despre aceasta sunt diverse, dar toate au în comun existenţa unei persoane pe numele său Dochia care a plecat la munte cu oile sale şi a fost îngheţată împreună cu acestea.
Aşa o vedem şi astăzi, încremenită în Stânca Dochiei, înconjurată de stâncile împrăştiate împrejur - turma de oi.
Ce farmec ar mai avea dacă am încerca să căutăm explicaţii ştiinţifice (cum că eroziunea diferenţială a dus la sculptarea acestor forme) cu privire la acest loc de popas şi legendă, ce farmec ar mai avea o drumeţie dacă nu ne lăsăm învăluiţi de poveste?

Traseul îşi urmează cursul printr-o pădure care îţi dă un sentiment de trăire cumplit. Cu greu poţi înţelege că acest ecosistem complex este într-o dinamică permanentă. Fiecare copac trăieşte, respiră şi moare, toate acestea după reguli numai de natură ştiute.

După un urcuş destul de greu ajungem în zona jnepenişului. Orice abatere de la traseul prestabilit pare imposibilă. Arbuştii formează desişuri închegate pe suprafeţe extinse. Acestea au o importanţă majoră de protecţie împotriva eroziunii şi avalanşelor.
Din nou natura ne reaminteşte o lecţie demult uitată – ”Îşi poartă singură de grijă”.
În drumul spre Cabana Dochia traversam sau mai bine zis observăm o alta parte a muntelui şi anume zona subalpină. O zonă în care întâlnim plante de talie mică, tufe răsfirate de jneapăn sau ienupăr, afin merişor sau chiar porţiuni lipsite de vegetaţie.

Chiar dacă nu e un traseu foarte spectaculos, Jgheabul cu Hotar, este o zonă care trebuie privită, înţeleasă, admirată.