Cateva lucruri bune de stiut despre Masivul Ceahlau

             Masivul Ceahlău se distinge prin originalitatea, unicitatea  şi autenticitatea  formelor sale.

             În partea centrală a masivului s-a dezvoltat platoul structural, caracteristic sinclinalului suspendat, în cadrul căruia apar prin contrast forme structurale precum Toaca (1900 m), Lespezi (1802 m), Piatra Lată, Ocolaşul Mare (1907 m). Acestea deţin cele mai mari altitudini din masiv şi oferă privelişti deosebite atât asupra masivului cât şi asupra regiunilor încojurătoare.

             Vârful Toaca de o simetrie perfectă ca o piramidă egipteană, este accesibil turiştilor printr-o scară de lemn cu 464 de trepte sau printr-o cărare pieptişă ce se desprinde din poteca marcată. De pe Toaca te bucuri de cea mai largă privelişte deschisă în toate direcţiile: spre sud Ocolaşul Mare şi întreg platoul Ceahlăului, în zare munţii Tarcăului; spre sud-vest Hăşmaşul Mare; la vest apar peste apa Bistricioarei, Munţii Bistriţei; spre est şi nord-est apar apele lacului Izvorul Muntelui şi Culmea Stânişoarei.

          Toponimul “Toaca” aminteşte de rolul de adăpost spiritual, de lăcaş de cult şi rugăciune pe care Ceahlăul l-a avut în trecut.

Toaca

           La fel de impresionante sunt si stâncile şi turnurile izolate, cu înfăţişare deosebită precum: Panaghia, Piatra Ciobanului, Piatra cu Apă, Turnu Sihastrului, Piatra cu Bani, Acele Caprei, Stânca Dochiei.

Panaghia

        Apariţia frecventă în profilul văilor a pachetelor de roci mai rezistente ce alternează cu roci mai friabile provoacă în sectoarele cu rupturi de pantă apariţia cascadelor cu căderi de apă spectaculoase de zeci de metri: Cascada Duruitoarea de pe pârâul Rupturi de 20 de metri, cascada Bistrei Mari, cascadele Stănilelor, cascada de pe Izvorul Muntelui.

         Dintre acestea cea mai impresionantă este Cascada Duruitoarea formată pe valea pârâului Rupturi ce îşi are obârşia la marginea platoului central la Fântâna Rece. Înălţimea totală depăşeşte 20 m, căderea realizându-se în două trepte, prima fiind mai mare. În anotimpul de primăvară, odată cu topirea zăpezilor, debitul pârâului creşte, moment în care se poate admira cascada în adevărata ei splendoare. Cândva o scară de lemn era aşezată pe peretele abrupt din dreapta cascadei, până la pragul inferior unde se putea ajunge uşor. Numele îi provine de la “duruitul” apei în cădere care îi anunţă prezenţa de la distanţă mare.

Cascada Duruitoarea