"Dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca şi Olimpul, Pindul sau Pelias. Este aşezat în părţile Neamţului, nu departe de izvorul Tazlăului, iar în mijlocul lui e acoperit de zăpezi veşnice; pe vârful lui însă nu se găseşte pic de nea, fiindcă pare să fie deasupra norilor de zăpadă. Din vârful său, care se înalţă ca un turn, se prăvale un pârâu foarte limpede, ce se năpusteşte cu mare larmă peste stânci abrupte... Drept în vârf se vede o statuie străveche, înaltă de cinci coţi, înfăţişând o bătrână cu douăzeci de mioare, din a cărei parte firească curge într-una un izvor. E anevoie de spus dacă natura a vrut să-şi arate aici jocul sau dacă statuia a fost lucrată de mâna unui artist dibaci. Căci statuia nu stă pe nici o temelie, ci e crescută şi legată strâns de celelalte stânci"...

Dimitrie Cantemir - Descriptio Moldaviae