Masivul Ceahlău, România

Transfăgărăşan

2010-11-18T16:49:00.002+02:00

Încă din şcoala primară, înveţi că există în ţara noastră un drum spectaculos care trece prin cei mai înalţi munţi – Transfăgărăşanul (DN 7C).

Acesta traversează Munţii Făgăraş şi Căldarea Glaciară Bâlea desfăşurându-se între Arefu (Jud. Argeş) şi Cârţişoara (Jud. Sibiu).

Această şosea s-a născut din ambiţia unui om de a realiza o cale de legătură între Muntenia şi Ardeal şi a fost construit între anii 1970 – 1974. Ceea ce pentru zilele de astăzi pare total imposibil. Ca la orice proiect ambiţios din acea perioadă s-au pierdut şi foarte multe vieţi omeneşti.

Transfăgărăşanul trece peste 830 podeţe, 27 viaducte; pentru construcţia lui a fost necesar să fie dislocate mai multe milioane de tone de rocă; pentru aceasta s-au folosit: 6520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra – Bâlea.

Transfăgărăşanul este una dintre zonele minunate din ţară şi în acelaşi timp complexă din punct de vedere turistic: Lacul şi Barajul Vidraru, Cetatea Poenari, Lacul glaciar Bâlea şi Cascada Bâlea, trasee montane.

Partea Nordică

Partea Sudică

Cimitirul Vesel din Săpânța

2010-11-11T13:42:00.001+02:00

O excursie în zona Maramureşului nu e completă fără o vizită la Cimitirul Vesel din Săpânţa.

Cimitirul Vesel este localizat în Săpânţa, judeţul Maramureş. Este un cimitir faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viaţa şi ocupaţia persoanelor înhumate.

Cimitirul îşi are originea în câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătraş. Astfel, în 1935, Pătraş a sculptat primul epitaf, iar din anii 1960, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind astfel un muzeu în aer liber şi o atracţie turistică.

Izvorul Muntelui - Jgheabul cu Hotar - Cabana Dochia

2010-10-18T13:25:00.004+03:00

”Drumeţule, când glasul sublimului vreodată

Spre templul lui Zamolxes intens te va chema

Să treci şi pe la stânca în care e-ntrupată

Făptura celei care fu Dochia cândva.”

C-tin Andraş

Cabana Izvorul Muntelui (797 m) -- Stânca Dochiei (1185 m) -- Jgheabul cu Hotar -- Cabana Dochia (1750 m).

Marcajul: punct albastru şi triunghi albastru

Timp de parcurs: 3h 30 min – 4h

Acest traseu este cunoscut ca unul destul de abrupt fiind indicat în special pentru coborâre. Astfel recomandarea celor de la Parcul Naţional Ceahlău este un traseu complex cu urcare prin Curmătura Lutu Roşu şi coborâre pe Jgheabul cu Hotar.

Pe traseu se întâlnesc panouri informative, fiind în continuarea celor de pe traseul Izvorul Muntelui – Curmătura Lutu Roşu – Cabana Dochia.

Prima parte a traseului este foarte accesibilă, o potecă cu o pantă uşoară te poartă pe malurile unui râu limpede şi cristalin. Acesta reprezintă o sursă de viaţă pentru o multitudine de specii acvatice mai mari sau mai mici, mai cunoscute sau necunoscute, iubitoare de ”apă curată”.

Primul loc de popas este ”Stânca Dochiei”.

Oare ar exista Ceahlău fără Stânca Dochiei sau Dochia fără Ceahlău?

Legendele despre aceasta sunt diverse, dar toate au în comun existenţa unei persoane pe numele său Dochia care a plecat la munte cu oile sale şi a fost îngheţată împreună cu acestea.

Aşa o vedem şi astăzi, încremenită în Stânca Dochiei, înconjurată de stâncile împrăştiate împrejur - turma de oi.

Ce farmec ar mai avea dacă am încerca să căutăm explicaţii ştiinţifice (cum că eroziunea diferenţială a dus la sculptarea acestor forme) cu privire la acest loc de popas şi legendă, ce farmec ar mai avea o drumeţie dacă nu ne lăsăm învăluiţi de poveste?

Traseul îşi urmează cursul printr-o pădure care îţi dă un sentiment de trăire cumplit. Cu greu poţi înţelege că acest ecosistem complex este într-o dinamică permanentă. Fiecare copac trăieşte, respiră şi moare, toate acestea după reguli numai de natură ştiute.

După un urcuş destul de greu ajungem în zona jnepenişului. Orice abatere de la traseul prestabilit pare imposibilă. Arbuştii formează desişuri închegate pe suprafeţe extinse. Acestea au o importanţă majoră de protecţie împotriva eroziunii şi avalanşelor.

Din nou natura ne reaminteşte o lecţie demult uitată – ”Îşi poartă singură de grijă”.

În drumul spre Cabana Dochia traversam sau mai bine zis observăm o alta parte a muntelui şi anume zona subalpină. O zonă în care întâlnim plante de talie mică, tufe răsfirate de jneapăn sau ienupăr, afin merişor sau chiar porţiuni lipsite de vegetaţie.

Chiar dacă nu e un traseu foarte spectaculos, Jgheabul cu Hotar, este o zonă care trebuie privită, înţeleasă, admirată.

Mocăniţa

2010-09-25T15:52:00.000+03:00

Lucrurile negative din ultima perioadă m-au făcut să mă retrag din nou în faţa calculatorului şi să-mi amintesc că există atâtea lucruri frumoase în ţara asta parcă cuprinsă de o boală incurabilă.

Unul dintre aceste lucruri minunate este MOCĂNIŢA.

Numită adesea „Mocăniţa de pe Valea Vaserului“, Calea Ferată Forestieră din Vişeu de Sus se află chiar în nordul României, la graniţa cu Ucraina.

Pe o rută de aproape 60 kilometri distanţă circulă locomotive cu abur înfocate cu lemn, lucru prin care CFF Vişeu de Sus devine cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, care funcţionează cu abur.

Calea ferată datează de la 1932 şi a fost construită pentru exploatarea lemnului.

Linia care a fost construită după encartamentul austro-ungar de 760mm, duce într-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste poduri şi prin tunele. Calea ferată traversează o zonă împădurită, unde nu există drumuri sau sate.

Am avut ocazia să merg cu una dintre cele mai vechi locomotive pe aburi funcţională din ţară “Măriuţa”, construită la 1910, recondiţionată special pentru parcurgerea traseului de către o fundaţie din Austria.

Cu alte cuvinte o excursie acolo e de neuitat asta fără să mai punem la socoteală şi oamenii de acolo, te lasă fără cuvinte.

Popas pentru alimentarea cu apă

Cabana Izvorul Muntelui - Curmătura Lutul Roşu - Cabana Dochia

2010-09-15T19:13:00.006+03:00

Acest traseu este unul foarte frecventat dintre cele ale Masivului Ceahlau, atât vara cât şi iarna, având cu o dificultate medie.

Traseu: Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Curmătura Lutul Roşu (1020 m)- Cabana Dochia (1750 m).

Marcaj: punct albastru (Izvorul Muntelui - Curmătura Lutul Roşu)
bandă albastră (Curmătura Lutul Roşu - Cabana Dochia)

Timp de parcurs: 3h 30 min

Ceahlaul vazut din Izvorul Muntelui

La urcarea din Izvorul Muntelui pe Curmătura Lutu Roşu până la Cabana Dochia nu există surse de apă, şi este recomandat să vă aprovizionaţi cu apă de la poale pentru 3h – 4h.

Acest traseu beneficiază de puncte / panouri informative, foarte utile pentru cei care parcurg pentru prima dată un traseu montan, sau chiar şi pentru cei mai experimentaţi, care prezintă informaţii şi imagini sugestive pentru zona de referinţă.

Atracţii:

Poliţa cu Crini (Larice, Larix Decidua)

Laricea este singura specie de răşinoase care în anotimpul rece îşi pierde frunzişul. Acele sunt moi, de culoare verde deschis şi sunt dispuse în smocuri bogate pe lujeri. Toamna se remarcă foarte uşor prin coloritul galben al acelor în mijlocul pădurii de molid.

În Ceahlău este cunoscută sub denumirea de “crin”, iar datorită unicităţii sale zona este declarată “rezervaţie botanică”.

Piatra cu Apă

Piatra cu Apă este una dintre cele mai mari formaţiuni calcaroase din Ceahlău. Pe întreg complexul calcaros se observă diverse forme datorate modelării agenţilor externi (ploi, îngheţ – dezgheţ, vânt). Una dintre cele mai importante este grota, cu o adâncime de 4 metri şi o înălţime de 7 metri.

Cetăţuia şi Călugării

Datorită alcătuirii sale din roci sedimentare (conglomerate), în Masivul Ceahlău se remarcă stânci cu aspect ruiniform, coloane, turnuri, piramide care au diferite denumiri.

Cetăţuia şi Călugării reprezintă un complex sculptat în conglomerate, zidul “cetăţii” este întărit de strate de gresii asemănătoare unor grinzi de susţinere, iar în faţa zidului se detaşează turnurile celor doi călugări aşteptând în faţa cetăţii.

Iar puctul terminus al traseului este reprezentat de Cabana Dochia.

Imagini de pe traseu:

Traseu pe Ceahlău

2010-08-28T19:41:00.003+03:00

Bicazul Ardelean (580 m) - - - Telec (680 m) - - - Confluenţa Bistrelor (8 km)
Confluenţa Bistrelor -- Curmătura La Scaune (1247 m) --Curmătura Stănile (1405 m) -- Cabana Dochia (1750 m).

Marcajul: Banda Albastră

Timp de parcus: 5h– 5h 30 min

Prima parte a traseului am parcurs-o cu maşina. Acesta este cel mai uşor traseu din Ceahlău. De la Schitul Stănile mai sunt cam încă 3 km până unde traseul începe cu adevărat să urce prin pădure. Din acest punct şi până la Cabana Dochia eu am făcut 45 de minute.

Odată ajunși pe platou ceaţa era prea deasă pentru fotografii.

În ziua următoare am hotărât să mergem pe Toaca să vedem în acest an ce surprize ne mai rezervă.

Pot să declar cu mâna pe inimă că an de an Ceahlăul mă surprinde prin frumusețea peisajelor sale.

Din păcate există şi un revers al medaliei care se numește "deșeuri". Există oameni care nu înțeleg ca un PET trăiește mai mult ca ei, şi îl aruncă acolo în vârful muntelui.

Sovata

2010-08-28T18:55:00.003+03:00

Anul acesta pentru concediul mult aşteptat ne-am propus să ajungem undeva nu prea departe, dar nici aproape să fie, să fie ceva apă, dar să fie şi ceva munte ca să nu suferim de caniculă.

Spre fericirea mea am ajuns la Sovata, judeţul Mureş.

Sovata e locul care a împăcat pretenţiile a patru oameni cu caractere extrem de diferite şi ne-a uimit în acelaşi timp cu curăţenia şi “calmul” său.

Am ajuns în staţiune într-o sâmbătă seara, aglomeraţie mare , multe maşini, camere ocupate etc. În cele din urmă am găsit cazare şi am mers să mâncăm. Gazda la care am stat ne-a recomandat o terasă – restaurant “Ciuperca Mică”. Foarte interesantă şi mâncarea foarte bună.

Dar de ce am ajuns la Sovata?

Ca să facem o baie rece undeva departe de litoral - ţel atins.

Staţiunea Sovata – Băi deţine un lac unic în Europa şi anume Lacul Ursu. Situat în centru staţiunii, este un lac cunoscut datorită salinităţii foarte mari şi proprietăţilor terapeutice. Este un lac heliotermic datorită proprietăţii sale de a înmagazina căldură în straturile inferioare. Astfel vara temperatura Lacului Ursu (18,4 m adâncime) variază între 10-20°C la suprafață, 30-40°C la adâncimea de 1 m și 40-60°C la adâncimea de 1,5 m.

Alte lacuri situate în staţiune sunt Lacul Aluniş, Lacul Negru, Lacul Verde şi Lacul Roşu.

Amenajate cu plaje sunt doar Lacul Ursu şi Lacul Aluniş.

Şi pentru că imaginile fac cât o mie de cuvinte să le lăsăm să vorbească ele.

Lacul Ursu - baza de tratament

Lacul Ursu

Lacul Aluniş

Lacul Verde

Masiv de Sare

Sare

Lacul Paraschiva

Peştera Gheţarul de la Scărişoara

2010-08-03T14:47:00.026+03:00

O vizită în Apuseni (Valea Arieşului) impune neapărat şi un drum până la Peştera Scărişoara. Aceasta se află în comuna Gârda de Sus din judeţul Alba. Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face printr-un impresionant aven, a carui gură, cu un diametru de 60m se deschide în pădurea din marginea platoului. O poteca îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereţi favorizează coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului. Volumul de gheaţă este de 75.000 m3 şi are 26 metri înălţime. Temperatura medie atinge +1°C vara şi coboară până la -7°C iarna. În zona permisă turiştilor temperatura medie este de 0°C.

Ceva remarcabil!

2010-08-03T14:12:00.000+03:00

Începând cu luna iulie cei de la www.norc.ro au activat 1000 de panorame navigabile din Delta Dunării. Acestea au fost realizate împreună cu Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină (www.geoecomar.ro).

Astfel cu stree – view ai parte de peisaje superbe, care iţi pot da liniştea de care ai nevoie într-o zi aglomerată.

http://www.norc.ro/pano/3Rv6uwXL/

(Sursa: http://blog.norc.eu/ro/2010/06/premiera-internationala---prima-delta-navigabila-virtual.html)

Cetatea Poienari

2010-07-03T13:20:00.024+03:00

La Cetatea Poienari am ajuns în anul 2008.

După o informare în prealabil despre obiectivele turistice din judeţul Argeş, am descoperit această cetate situată la 4 km de barajul Vidraru.

Ideea de a urca 1480 de trepte nu prea i-a încântat pe cei care mă însoţeau în excursia prin „Românica”.

Am parcat maşina în apropiere de hidrocentrala Vidraru şi am început să urcăm. Încă din primele minute te întâmpină o atmosferă de neuitat, desăvârşită de o linişte deplină tulburată doar de ciripitul păsărelelor.

Parcurgerea celor 1480 de scări durează cam 40 – 50 min. Ajuns în vârf ţi se ridică trufaşe în faţă ruinele unei cetăţi medievale. Cetatea nu e mare, dar peisajul de care ai parte acolo sus e cu totul spectaculos.

Prima atestare documentară este încă din anul 1453, Cetatea Poienari apare menţionată într-un document prin care Ludovic al V – lea cerea localnicilor să execute lucrări de renovare a fortăreţei, pentru a fi pregătită pentru eventualele atacuri duşmane.

Se presupune ca în perioada imediat următoare, datorită unui cutremur, cetatea a devenit o ruină.

În 1456, când la tronul ţării a venit domnitorul Vlad Ţepeş, din porunca acestuia, cetatea a fost refăcută complet. Despre refacerea cetăţii există o legendă care spune că domnitorul a pedepsit, pentru trădare, boierii târgovişteni pe care i-a pus cu mic cu mare să reconstruiască cetatea care la acea data numai era decât o ruină.

Şi poate dacă e ceva legat de Vlad Ţepeş şi de o cetate medievală ar trebui să fie promovat mai mult, iar prezenţa sa acolo să fie semnalizată corespunzător.

De Ce Ceahlău ? (III) Comuna Ceahlău

2010-03-05T22:26:00.000+02:00

Comuna Ceahlău s-a dezvoltat de-a lungul cursurilor de apă fiind o comună specifică zonei montane. Evoluţia sa spaţială nu a fost compactă datorită reliefului ce a limitat-o.

În secolul al XVIII-lea se înregistrează un fenomen de migrare a populaţiei din Transilvania spre această zonă montană, stabilindu-se pe valea Bistriţei, a Bistricioarei, în comuna Ceahlău. În această perioadă se remarcă o dezvoltare deosebită a curţii Cantacuzinilor de la Ceahlău-Schit, ale cărei ruine se păstrează şi în prezent. Locuirea continuă a acestei zone montane a fost susţinută de dezvoltarea economică continuă, de funcţia de adăpost pe care masivul Ceahlău a avut-o în timpuri istorice zbuciumate.

Înainte de anul 1962 teritoriul comunei său aparţinea Comunei Hangu, dar evoluţia demografică, precum şi distanţele foarte mari au determinat constituirea comunei Ceahlău cu numele de la muntele la poalele căruia se desfăşoară. În anul 1956 Comuna Ceahlău era formată din patru sate : Bistricioara, Schit, Leţeşti, Răpciune şi cătunul Reţeş. În anul 1960 odată cu formarea Lacului de Acumulare Izvorul Muntelui teritoriul comunei a fost diminuat cu peste 50%, fiind afectate în totalitate satele Leţeşti şi cătunul Reţeş. Terasele joase, largi şi fertile ale Bistriţei au fost inundate. Anul 1965 a însemnat anul demografic de vârf cu un număr de 3190 de locuitori. Începând cu anul 1988 populaţia a scăzut ajungând la 2447 locuitori în 1989.

O vizită în spaţiul rural al Masivului Ceahlău deşi oarecum modernizat, înseamnă şi contactul cu obiceiurile, tradiţiile, ocupaţiile tradiţionale care pe areale restrânse s-au păstrat nealterate de-a lungul timpului. O vizită în Ceahlău poate însemna pentru cine ştie să aprecieze la adevărata valoare, o întoarcere în timp la societatea arhaică românească, prin dialectul moldovenesc, prin aspectul deosebit al arhitecturii populare, prin vivacitatea tradiţiilor, prin frumuseţea portului. Arhitectura populară în mare parte îmbunătăţită cu elemente moderne, este totuşi păstrată în forma sa iniţială în satele mai mici şi izolate precum Pârâul Mare. Casele sunt în cea mai mare parte din lemn, au acoperiş din şindrilă, în patru ape. La casele vechi acoperişul se alungeşte până aproape de pământ pentru a adăposti o încăpere numită şandrana sau dolie. Această încăpere s-a transformat treptat în bucătăria de vară de astăzi care se regăseşte în majoritatea gospodăriilor. Se pot vedea gospodării specifice de munte cu acareturi specifice.

Ce poţi vizita în aceasta comună de munte?

Biserica de lemn din Ceahlău cu hramul “Sfânta Ana”, datează de la 1700-1720, fiind construită din bârne în stil ardelenesc, fără turle şi este acoperită cu draniţă. În prezent se află în cimitirul din satul Ceahlău, în spatele bisericii de piatră ce poartă hramul “Naşterea Maicii Domnului”, construită între anii 1929-1961 de către credincioşii din satul Ceahlău. Aici s-au pictat pentru prima dată câţiva dintre sihaştrii masivului Ceahlău: Cuviosul Silvestru, Cuviosul Peon, Cuvioasa Sofia.

Palatul Cnejilor, un complex arhitectonic ce pare mai degrabă o cetate, cu ziduri masive din piatră şi turnuri de apărare în jurul bisericii. Vremea a năruit zidurile de piatră dar, zbuciumata lor istorie ş-a păstrat în conştiinţa oamenilor şi impune locului o însemnătate aparte. Datează încă din secolul al XVI-lea de când tradiţia aminteşte de o biserică de lemn ce se numea “Schitul lui Silvestru” Pe locul acestui prim lăcaş, hatmanul Gheorghe – fratele lui Vasile Lupu, ridică o biserică de zid în anul 1639. În 1676, Antonie Riset Voievod, ginerele hatmanului Gheorghe, înconjură biserica cu un puternic zid de incintă, întărit de vistiernicul Toderaşcu prin construirea unui mare turn de apărare la intrarea principală. Astfel s-a ctitorit la poalele Ceahlăului, o biserică fortificată ce va apare apoi în numeroase monumente de danie sub denumirea de “Mănăstirea de sub Ceahlău” sau mai târziu “Schitul Hangu”. Prin grija ctitorului şi a fratelui său Vasile Lupu, iar mai apoi a lui Antonie Ruset, schitul a fost înzestrat cu moşii întinse, întărite şi întregite de mai multe ori în secolul al XVII-lea prin actele semnate de Antioh Cantemir, Grigore II Ghica, Constantin Racoviţă, Constantim Moruzzi şi Alexandru Mavrocordat..

Schitul se afla însă pe moşia boierilor Cantacuzini, şi intrând în conflict cu aceştia, este câştigat de Matei Cantacuzino în 1813 în urma unui îndelungat proces. Matei Cantacuzino îşi stabileşte reşedinţa în incinta fortificată a schitului, iar călugării se retrag în jurul bisericuţii de lemn de la Schitişor. Cnejii Cantacuzini transformă acestă ctitorie într-o adevărată curte boierească întărită . Ei copletează incinta de apărare şi ridică noi construcţii interioare, primind aici personalităţi marcante ale vieţii politice şi culturale. Deseori venea la Palatul Cnejilor Wilhelm von Kotzebue, publicist german înrudit cu boierii Cantacuzini, căruia îi datorăm unele descrieri interesante asupra oamenilor şi locurilor acestea. Printre oaspeţii palatului s-au mai numărat Vasile Alecsandri, Alexandre Dumas – tatăl.

Palatul Cnejilor rămâne o puternică fortăreaţă atât în secolul al XVIII-lea cât şi în prima jumătate a secolului al IX-lea, fiin greu de cucerit fără sprijinul artileriei. Dar luxul şi cheltuielile nesăbuite ale fiilor lui Matei Cantacuzino au deterninat nimeroase datorii şi treptat una câte una moşiile cnejilor au fost înstrăinate. În 1852 ei pierd şi moşia de la Hangu, cumpărată la licitaţie de către Smaranda Sturza. Dar cei trei fraţi Cantacuzini refuză să părăsească palatul, acesta este asediat de arnăuţi, unul dintre cneji se sinucide iar ceilalţi doi sunt exilaţi. Noii stăpâni îşi petrec timpul mai mult în Franţa, astfel palatul este abandonat, intrând treptat în ruină. Vizitatorii de astăzi care pătrund în incinta plină de istorie a palatului, pot identifica printre ruine zidul deincintă, două niveluri din turnul rotund de la nord-est de lângă poarta de intrare, trei niveluri din turnul pătrat din nord-vest, un mic turn din colţul de sud-est şi beciurile din nord şi vest sau frumoasa boltă a porţii din gresie de Kliva..

Prin H.C.M nr. 1169/23 iunie 1955 ruinele palatului au fost declarate monument de arhitectură. În incinta palatului se păstrează şi astăzi vechea ctitorie a lui Gheorghe Hatmanul , refăcută în 1823 şi restaurată în 1958 şi ulterior în 1989 -1999.

În apropierea Palatului Cnejilor, în prima şcoală din sat s-a amenajat cu sprijinul sătenilor şi a ocoalelor silvice Ceahlău şi Borca un muzeu sătesc. Muzeul cuprinde o secţie de etnografie care pune în evidenţă specificul etnografic al localităţii şi principalele ocupaţii prin vechi unelte, piese de port popular, ţesături şi cusături de decor interior donate de locuitorii satului. A doua secţie de ştiinţe naturale prezintă câteva elemente faunistice specifice Masivului Ceahlău precum: ursul, lupul, cocoşul de munte, cerbul, vulpea, păstrăv, lostriţă etc.

Acestea, împreună cu peisajul, aerul, liniştea şi locuitorii.

De Ce Ceahlău ? (II) Mănăstirea Durău

2010-03-05T22:08:00.000+02:00

Mănăstirea Durău este una dintre mănăstirile care au supravieţuit de-a lungul timpului, având o dezvoltare deosebită. situată la o distanţă de 5 km de cascada Duruitoarea, de unde îi vine şi numele. Despre un schit situat la poalele Ceahlăului se ştie încă de la anul 1600, condus fiind de maica Mariana, nepoata domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară a schitului Durău datează din anul 1779. Ulterior, călugăriţele de la Durău s-au retras în poiana Văratic, întemeind schitul cu acelaşi nume. Din 1802 viaţa monahală de la Durău a fost reînviată de călugării veniţi aici de la schiturile din apropiere. Între 1832-1835 a fost construită biserica actuală, pe locul unei vechi biserici de lemn, de câţiva călugări de la mănăstirile Neamţ şi Secu.

Biserica a fost sfinţită de mitropolitul Veniamin Costachi, având hramul“Buna Vestire”. Turnul clopotniţă de la intrarea în mănăstire a fost construit în anul 1835 şi adăposteşte paraclisul cu hramul “Schimbarea la Faţă”, pictat în 1938.

Dintre vechile construcţii din apropierea bisericii, un loc aparte îl ocupă vechea clopotniţă din lemn, care datează din secolul al XVII-lea, singura care mai aminteşte de vechea biserică de lemn a schitului Durău şi casa Veniamin Costachi, care atestă faptul că, după decăderea curţii boiereşti de la Palatul Cnejilor, Durăul a devenit cel mai căutat loc de odihnă şi popas din împrejurimile Ceahlăului. Până în anul 1977, în fostul cimitir al mănăstirii a existat biserica “Sfânta Sofia”, care împreună cu casele monahale din împrejurimi au fost demolate din ordinul autorităţilor comuniste. Începând cu anul 2000 a fost renovată, căpătând o nouă înfăţişare, cu acest prilej stabilindu-se un al doilea hram, “Sfântul Pantelimon”, a cărui sfinte moaşte se află în biserica mănăstirii.

Biserica îmbină din punct de vedere arhitectural caracteristici proprii stilului moldovenesc tradiţional cu plan triconic şi trei tule dispuse deasupra altarului, naosului şi pronaosului, cu elemente neoclasice, mai pregnante în structurarea faţadelor de vest şi sud.Biserica se termină cu pridvor închis. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tei şi poleită cu aur şi a fost pictată la Constantinopol în 1835. În biserică se află o icoană mare, argintată a Maicii Domnului care datează din secolul al XVIII-lea. Pictura bisericii s-a realizat în două etape: prima în 1835 în ulei într-un stil asemănător celui neobizantin de către trei zugravi Macarie, Pimen şi Ghervasie, care au pictat pridvorul. Dar ceea ce conferă bisericii din Durău valoare artistică şi o deosebită importanţă turistică este fără îndoială pictura interioară executată de N. Tonitza în anii 1935-1937 împreună cu mai mulţi elevi ai săi de la Academia de Arte Frumoase din Iaşi. “Pictura aceasta nu impresionează doar prin calităţile sale tehnice ci şi prin expresivitatea psihologică a personajelor. Ea exprimă o nesocotire conştientă a vechilor canoane bisericeşti, un efort de laicizare.” (M. Drăgotescu 1992). Executată în encaustică (pictura bazată pe ceară) şi cuprinzând 8 compoziţii ce reprezintă momente biblice importante, această operă de artă aduce în diferite ipostaze biblice oameni din partea locului, cu trăsăturile şi portul lor caracteristic. Se remarcă deasemenea importantele elemente peisajistice inspirate din pitorescul cadru al Durăului, nelipsind profilul foarte cunoscut al Ceahlăului, iar în spaţiile disponibile regăsindu-se numeroase elemente decorative florale de provenienţă locală. În cadrul mănăstirii Durău funcţionează în prezent atelierul “Lumen Dei” , unde măicuţe pricepute în arta iconografică pictează icoane pe sticlă şi lemn.

De Ce Ceahlău ? (I)

2010-03-05T20:03:00.002+02:00

       Poate că aşa ar fi trebuit să se numească primul post al acestui blog.
       Poate în rândurile de mai jos veţi descoperi de ce această zonă este atât de minunată, pentru mine.

Masivul Ceahlău se distinge prin originalitatea, unicitatea şi autenticitatea formelor sale. Parc naţional, identificat cu muntele Kogheon în care după cum spune legenda sălăşluia marele zeu al dacilor, Zamolxis, Masivul Ceahlău atrage prin unicitatea elementelor naturale dar şi prin aspectul mitic pe care îl păstrează legendele, potecile, bisericile sale. Puţini dintre munţii ţării au constituit o prezenţă atât de vie în conştiinţa oamenilor precum Ceahlăul unde stâncile păstrează legende, peşterile urmele sihaştrilor, satele, istoria iar cărările urmele miilor de vizitatori care i-au admirat frumuseţile.

Marele geograf şi George Vâlsan observa: “Ceahlăul e, în adevăr, un munte impozant, cu forme pitoreşti, aşezat aşa de bine, că îţi impune admiraţia, fie că îl priveşti de aproape, din renumita vale a Bistriţei, fie că îl zăreşti din depărtare, de pildă, din împrejurimile Iaşilor, de unde, în apus, se desprinde ca o coroană de ametist aşezată pe fruntea Moldovei.”

Potenţialul turistic al reliefului se impune prin valenţele sale peisagistice determinate de substratul geologic asupra căruia au acţionat diferenţiat factorii exogeni. În cazul Masivului Ceahlău o importanţă deosebită are relieful constituit pe conglomerate şi calcare cretacice care se impune evident în peisaj, alături de care apare relieful pe gresii, marne şi argile, mai puţin evident în peisaj.

În partea centrală a masivului s-a dezvoltat platoul structural, caracteristic sinclinalului suspendat, în cadrul căruia apar prin contrast forme structurale precum Toaca (1900 m), Lespezi (1802 m), Piatra Lată, Ocolaşul Mare (1907 m). Acestea deţin cele mai mari altitudini din masiv şi oferă privelişti deosebite atât asupra masivului cât şi asupra regiunilor încojurătoare.

Vârful Toaca de o simetrie perfectă ca o piramidă egipteană, este accesibil turiştilor printr-o scară de lemn cu 464 de trepte sau printr-o cărare pieptişă ce se desprinde din poteca marcată. De pe Toaca te bucuri de cea mai largă privelişte deschisă în toate direcţiile: spre sud Ocolaşul Mare şi întreg platoul Ceahlăului, în zare munţii Tarcăului; spre sud-vest Hăşmaşul Mare; la vest apar peste apa Bistricioarei, Munţii Bistriţei; spre est şi nord-est apar apele lacului Izvorul Muntelui şi Culmea Stânişoarei. Toponimul “Toaca” aminteşte de rolul de adăpost spiritual, de lăcaş de cult şi rugăciune pe care Ceahlăul l-a avut în trecut.

Vârful Lespezi (1802 m) se ridică transversal pe platoul muntelui este alcătuit din lespezi de gresie pe care mai puteau fi descifrate înscripţii cu litere chilirice, până nu demult, când au fost folosite la construcţia cabanei Dochia.(Gh. Iacomi, 2000). Este recunoscut ca locul de pe Ceahlăul care oferă cel mai inedit răsărit şi apus de soare.În apropiere se află cabana Dochia, principala unitate de cazare de pe platou.

La periferia platoului se formează abrupturi puternice având la bază trene de grohotiş rezultate în urma dezagregării conglomeratelor: abruptul Ocolaşului Mare, Gardul Stănilelor, abruptul Ghedeonului. Abrupturile constituie o centură continuă în jurul platoului, marcând o puternică denivelare între zona înaltă şi zona joasă a masivului. În general, la evoluţia abrupturilor au contribuit procesele crionivale pleistocene care au dus la apariţia unui microrelief de coloane, stâlpi, turnuri, jgheaburi, ce se constituie ca principale elemente de atracţie turistică în masivul Ceahlău. Peretele de sub Ocolaşul Mare este sculptat de natură şi plin de fisuri, vâlcele, jgheaburi, hornuri şi surplombe.

Impresionante sunt stâncile şi turnurile izolate, cu înfăţişare deosebită precum: Panaghia, Piatra Ciobanului, Piatra cu Apă, Turnu Sihastrului, Piatra cu Bani, Acele Caprei, Stânca Dochiei.

Stânca Panaghia văzută din spre nord

Ceahlăul a fost întotdeauna muntele sihaştrilor şi al ciobanilor, afirmă Gh. Iacomi în lucrarea “Ceahlăul în spiritualitatea românească” fapt demonstrat de toponimele: Piatra Ciobanului, Turnu Sihastrului. Piatra Ciobanului se distinge ca un turn de conglomerat,între Vârful Toaca şi Lespezi, terminat cu un platou mic de aproximativ 20 m2 acoperit cu jnepeni, ţancurile acesteia putând fi admirate pe tot traseul care coboară de pe platou spre cascada Duruitoarea. Apariţia frecventă în profilul văilor a pachetelor de roci mai rezistente ce alternează cu roci mai friabile provoacă în sectoarele cu rupturi de pantă apariţia cascadelor cu căderi de apă spectaculoase de zeci de metri: Cascada Duruitoarea de pe pârâul Rupturi de 20 de metri, cascada Bistrei Mari, cascadele Stănilelor, cascada de pe Izvorul Muntelui. Dintre acestea cea mai impresionantă este Cascada Duruitoarea formată pe valea pârâului Rupturi ce îşi are obârşia la marginea platoului central la Fântâna Rece. Înălţimea totală depăşeşte 20 m, căderea realizându-se în două trepte, prima fiind mai mare.

În anotimpul de primăvară, odată cu topirea zăpezilor, debitul pârâului creşte, moment în care se poate admira cascada în adevărata ei splendoare. Cândva o scară de lemn era aşezată pe peretele abrupt din dreapta cascadei, până la pragul inferior unde se putea ajunge uşor. Numele îi provine de la “duruitul” apei în cădere care îi anunţă prezenţa de la distanţă mare.

Masivul Ceahlău nu este cunoscut doar prin frumuseţea elementelor de peisaj, ci şi prin valorile cultural-istorice ale tuturor timpurilor pe care toate ariile sale umanizate le-au generat şi le-au păstrat. Aceste comori cultural-istorice, vestigii ce reflectă prezenţa şi continuitatea omului din cele mai vechi timpuri până în prezent, atrag numeroşi turişti. Obiectele de silex descoperite la Scaune, ruinele Palatului Cnejilor ce datează de la 1639, biserica din lemn din Bistricioara de la 1793, biserica mănăstirii Durău, pictată de N. Tonitza, iată doar câteva exemple ce întregesc valoarea potenţialului turistic.

De secole, în Masivul Ceahlău au existat schituri şi peşteri în care pustnicii au trăit în rugăciune. Unele din aceste schituri au ars, altele au fost acoperite de avalanşe (Schitul Cerebuc), fiind ulterior refăcute de credincioşi.

Un week - end minunat la munte.... Ceahlau.... ianuarie..

2010-01-30T18:53:00.003+02:00

Râpa cu Păpuşi

2009-12-05T01:03:00.005+02:00

În ultimii ani am preferat sa petrec cateva zile din concediul de vară prin ţară, de cele mai multe ori cu un traseu prestabilit, dar cu dorinţa de a descoperi locuri şi lucruri nepromovate.

În acest mod am ajuns şi în august 2009 pe un drum uitat de lume, la acestă rezervaţie naturală.

Pentru cei dispuşi la aventuri pe drumuri necunoscute, recomand această zonă mai puţin circulată pe meleagurile judeţului Bistriţa Năsăud.

Râpa cu Păpuşi este monument al naturii, o rezervaţie geologică constituită dintr-un grup de "sculpturi" în gresie, care au forme extrem de sugestive, denumite Ciupercile, Femeia de Piatra, Soldaţii în care este interzisă exploatarea solului.

Aceasta este situată în comuna Mărişelu, 17 km de oraşul Bistriţa, înspre Vătava.

Trasee turistice

2009-11-10T23:04:00.008+02:00

În multitudinea de activităţi zilnice mi-am alocat puţin timp şi pentru a mai completa ceea ce vreau să fie un adevărat spaţiu de informare şi relaxare.

În rândurile de mai jos veţi găsi detalii despre traseele turistice marcate care străbat Ceahlăul.

Traseul 1:

Cabana Izvorul Muntelui (797 m) -- Curmătura Lutul Roşu (1020 m) -- Cabana Dochia (1750 m). Marcajul: punct albastru şi bandă albastră
Timp de parcurs: 3h 30 min

Traseul 2:

Cabana Izvorul Muntelui (797 m) -- Stânca Dochiei (1185 m) -- Jgheabul cu Hotar -- Cabana Dochia (1750 m).

Marcajul: punct albastru şi triunghi albastru

Timp de parcurs: 3h 30 min – 4h

Traseul 3:

Cabana Izvorul Muntelui (797 m) -- Poiana Maicilor (1328 m) -- Cabana Dochia (1750 m).

Marcajul: Bandă Roşie

Timp de parcurs: 4h 30 min – 5h

Traseul 4:

Staţiunea Durău (800 m) -- Cabana Fântânele (1220 m) -- Cabana Dochia (1750 m).

Marcajul: Bandă Roşie

Timp de parcus: 3h - 3h 30 min

Traseul 5:

Staţiunea Durău (800 m) -- Poiana Viezuri (1195 m) -- Cascada Duruitoarea -- Cabana Dochia (1750 m).

Marcajul: Cruce Roşie

Timp de parcurs: 4h 30 min – 5h

Traseul 6:

Sat Neagra (540 m) -- Curmătura Văratec (1335 m) -Poiana Maicilor -Cabana Dochia (1750 m).

Marcajul: Cruce Albastră

Timp de parcurs: 6h– 7h

Traseul 7:

Bicazul Ardelean (580 m) - - - Telec (680 m) - - - Confluenţa Bistrelor (8 km)

Confluenţa Bistrelor -- Curmătura La Scaune (1247 m) -- Curmătura Stănile (1405 m) -- Cabana Dochia (1750 m).

Marcajul: Banda Albastră

Timp de parcurs: 5h– 5h 30 min

Traseu de legătură:

Cabana Fântânele Cabana Fântânele (1220 m) - - - Poiana Viezuri (1195 m)

Marcaj: Triunghi galben

Timp de parcurs: 1h

Conform Administraţiei Parcului Naţional Ceahlău în sezonul de iarnă este închis următorul traseu:
Cabana Izvorul Muntelui ( 797 m ) - Poiana Maicilor ( 1328 m ) - Clăile lui Miron - Piatra Latã - Cabana Dochia ( 1750 m )

şi următoarele porţiuni de trasee:
- Cascada Duruitoarea ( 1250 m ) - Poiana Scăiuş ( 1400 m ) - Curmătura Piciorul Şchiop - Cabana Dochia ( 1750 m )

- Stânca Dochiei ( 1185 m ) - Jgheabul cu Hotar - Cabana Dochia ( 1750 m )

Ceahlaul la sfarsit de vara...... august 2009

2009-11-03T23:14:00.003+02:00

Cateva lucruri bune de stiut despre Masivul Ceahlau

2009-11-03T22:17:00.001+02:00

Masivul Ceahlău se distinge prin originalitatea, unicitatea şi autenticitatea formelor sale.

Toponimul “Toaca” aminteşte de rolul de adăpost spiritual, de lăcaş de cult şi rugăciune pe care Ceahlăul l-a avut în trecut.

Toaca

La fel de impresionante sunt si stâncile şi turnurile izolate, cu înfăţişare deosebită precum: Panaghia, Piatra Ciobanului, Piatra cu Apă, Turnu Sihastrului, Piatra cu Bani, Acele Caprei, Stânca Dochiei.

Panaghia

Apariţia frecventă în profilul văilor a pachetelor de roci mai rezistente ce alternează cu roci mai friabile provoacă în sectoarele cu rupturi de pantă apariţia cascadelor cu căderi de apă spectaculoase de zeci de metri: Cascada Duruitoarea de pe pârâul Rupturi de 20 de metri, cascada Bistrei Mari, cascadele Stănilelor, cascada de pe Izvorul Muntelui.

Dintre acestea cea mai impresionantă este Cascada Duruitoarea formată pe valea pârâului Rupturi ce îşi are obârşia la marginea platoului central la Fântâna Rece. Înălţimea totală depăşeşte 20 m, căderea realizându-se în două trepte, prima fiind mai mare. În anotimpul de primăvară, odată cu topirea zăpezilor, debitul pârâului creşte, moment în care se poate admira cascada în adevărata ei splendoare. Cândva o scară de lemn era aşezată pe peretele abrupt din dreapta cascadei, până la pragul inferior unde se putea ajunge uşor. Numele îi provine de la “duruitul” apei în cădere care îi anunţă prezenţa de la distanţă mare.

Cascada Duruitoarea

Legenda Dochiei

2009-10-14T22:00:00.001+03:00

Legenda Dochiei!
Daca tot am spus ce si cum la Cabana Dochia sa va povestesc putin despre legenda Babei Dochia. in cele ce urmeaza ve-ti regasi o legenda din cele multe pe care o stiu de la bunicii mei.

" Se spune ca odata in vremuri indepartate la poalele Muntelui Ceahlau traia o femei batrana sub numele de "Baba Dochia". Se pare ca aceasta avea un fiu pe nume Dragomir de care nu prea se mai ingrijea. Intr-o zi o orfana pe nume Mariuta, crescuta la curtea Cantacuzinilor s-a indragostit de feciorul babei.
Acest lucru nu a incantat-o pe Dochia care i-a facut viata amara fetei ori de cate ori baiatul ei era plecat de acasa.
Se spune ca intr-o primavara baiatul nu mai sosea din zona campiei si Baba Dochia era foarte ingrijorata. Gandindu-se ca primavara a venit in totalita s-a hotarat sa mearga cu oile la munte. vecinele ii strigau:
Dochia babuta rea
Cojoacele nu-ti lasa
Mai stai maica la bordei
Lana toarce-o daca vrei........
Dar Baba se hotari sa isi i-a mai multe cojoace si sa plece sus la munte caci acolo se intrevedea caldura primavarei. Se spune ca un numar de sapte cojoace purta baba. La poale muntelui zana buna a trimis un vant caldut si Dochia lepada un cojoc. In zona cascadei deoarece se simtea foarte obosita mai arunca unul. Se sune ca in zona Scaiusului scapa de al doilea si de al patrulea, la Piatra Lacrimata renunta la cel de-al cincilea. La Fantana rece observand ca apa era calduta mai renunta la unul. Se odihni la poalele Toacei lasand oile sa pasca renuntand la ultimul cojoc. Nu dupa mult timp se porni un viscol naprasnic, iar aceasta porni spre Izvorul Alb.
O stanca mare si rotunda inconjurata de altele mai micute sunt Batrana Dochia si oile sale. Au devenit gheata si apoi piatra, si astazi asteapta sa vina martie, sa vina primavara, sa vina dezghetul........

2009-09-18T13:14:00.003+03:00

"Dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca şi Olimpul, Pindul sau Pelias. Este aşezat în părţile Neamţului, nu departe de izvorul Tazlăului, iar în mijlocul lui e acoperit de zăpezi veşnice; pe vârful lui însă nu se găseşte pic de nea, fiindcă pare să fie deasupra norilor de zăpadă. Din vârful său, care se înalţă ca un turn, se prăvale un pârâu foarte limpede, ce se năpusteşte cu mare larmă peste stânci abrupte... Drept în vârf se vede o statuie străveche, înaltă de cinci coţi, înfăţişând o bătrână cu douăzeci de mioare, din a cărei parte firească curge într-una un izvor. E anevoie de spus dacă natura a vrut să-şi arate aici jocul sau dacă statuia a fost lucrată de mâna unui artist dibaci. Căci statuia nu stă pe nici o temelie, ci e crescută şi legată strâns de celelalte stânci"...

Dimitrie Cantemir - Descriptio Moldaviae

Impresii

2009-09-11T15:39:00.001+03:00

„Acest munte te cheama, te atrage de la departari de sute de kilometri: din inima Transilvaniei, de pe muntii Vrancei, de pe meleagurile lasilor, ca si de pe culmile Calimanului si in chemarea lui este atata vraja si ademenire, ca cele mai slabanoage picioare capata aripi si insufletire de drum. Atata farmec si maretie iti impartaseste acest munte incat as putea spune ca cine nu l-a urcat intr-o zi senina, nu stie ce inteles cuprinde cuvantul: sublim”
(C. Matase, Calauza Judetului Neamt, Piatra Neamt, 1929.)

Detalii Cabana Dochia

2009-09-08T15:21:00.010+03:00

Cabana Dochia (1750 m altitudine) este statia terminus a celor mai multi turisti care aleg sa parcurga unul din traseele din Masivul Ceahlau.

Nu departe de cabana Dochia se afla si un mic camping pentru amatorii de cort.
O solutie mai confortabila este reprezentata de: hotelurile si pensiunile din Zona Turistica Durau sau cele din Izvoru Muntelui.

Descriere:
Cabana dispune de 77 locuri de cazare in timpul iernii.
In prezent incalzirea se face prin centrala electrica.
Iar camerele cu 2 si 4 locuri detin grupuri sanitare proprii.

Distributia Locurilor pe camere:

3 camere cu 2 loc => ~~tarif 35 lei / locul~~
3 camere cu 4 loc => ~~tarif 16 lei / locul~~
4 camere cu 7 loc => ~~tarif 15 lei / locul~~
1 camera cu 14 loc => ~~tarif 14 lei / locul~~
1 camere cu 17 loc => ~~tarif 14 lei / locul~~

Nr. Telefon Rezervari: ~~0729 548 900~~
(s-au modificat din septembrie 2010 atât nr de tel cât şi tarifele la cazare)
Cel nou este: 0730 603 801

Cabana in anii '60

Citat

2009-09-08T15:03:00.003+03:00

"Ceahlăul este muntele împărat, este podoaba, poezia ţării, este izvorul tainic al legendelor şi doinelor neamului nostru, este ochiul etern deschis asupra hotarelor moşiei strămoşeşti."
(Nicolae Gane)

1 ianuarie 2009 sus la munte

2009-09-01T23:19:00.005+03:00